„Cei trei purceluși” este una dintre poveștile care deschid de multă vreme interesul copiilor pentru literatură și lumea cărților. Ca fiecare basm nemuritor, importanța poveștii constă în primul rând în mesajul pe care îl transmite copiilor, și anume acela că în viață nu putem acționa întotdeauna conform principiului plăcerii, așa cum fac cei doi purceluși mai mari, ci trebuie să ne construim o bază solidă pentru a putea face față pericolelor ce pot apărea, asemeni purcelușului cel mic. De asemenea, poate fi văzută și ca o alegorie a faptului că toți copiii cresc și trebuie să facă propriile alegeri, care pot fi rele sau bune.

„Silvia” a fost jucată cu mare succes în Oradea în stagiunea 1947/48, în regia lui Hegyesi Ferenc și cu Dukász Anna în rolul Silviei. În 1955, Gróf László a montat pentru prima dată noua traducere a piesei, rolul titular fiind jucat de Dukász Anna și Papp Magda, iar în 1962, spectacolul a fost reluat cu Papp Magda în rolul Silviei. În 2007, s-a jucat o versiune prescurtată cu Tóth Tünde ca Silvia.. Începutul secolului XX a reprezentat anii de glorie a secesionului, dar și a cabaretului maghiar, nu numai la Budapesta, ci și în Oradea, motiv pentru care reprezentarea vizuală și atmosfera montării Szigligeti le va părea familiară spectatorilor din orașul nostru. Corul va fi alcătuit din studenții, respectiv un cadru didactic de la specializarea de canto clasic a Universității Creștine Partium. Pe lângă actorii Trupei Szigligeti, în producție joacă toți membrii Ansamblului Nagyvárad, alături de corul de 12 membri și o orchestră formată din 16 muzicieni.

„Anonimul venețian” este o dramă romantică care se consumă sub patronajul misterios și tanatic al Veneției. Intriga este concentrată în confruntarea de emoții, amintiri, reproșuri și dorințe a două personaje, un El și o Ea, care se reîntâlnesc după mult timp pe peronul unei gări din Veneția și descoperă treptat, că în ciuda suferinței pe care și-au provocat-o, dragostea nu a murit. Însă timpul le este potrivnic.