„La vie en rose” este un spectacol gândit ca un dans amoros prin excelență. Cuplul este văzut ca un singur personaj format din două entități. Chiar dacă de fapt, uneori, nu este vorba decât de solitudini, cuplate la voia hazardului. Duse de același val. Legate între ele de dinamica câte unui firicel de melodie. De câteva note pe care le-ar auzi doar trecând din întâmplare pe lângă o fereastră deschisă, interferând astfel, cu secretul vreunei alte intimități.

Presser Gábor – Sztevanovity Dusán – Horváth Péter Podul musical

Pe 15 octombrie 1900, și-a deschis porțile în Oradea frumoasa clădire a teatrului. Comunitatea și burghezia orădeană, într-un oraș cu viață intelectuală din ce în ce mai vibrantă, au așteptat zeci de ani pentru a avea propria clădire de teatru, până când, în cele din urmă, în 15 luni a fost construită această clădire minunată, care până azi rămâne podoaba orașului și mândria comunității maghiare, acum doar minoritare. În spectacol participă elevi orădeni, cu care am lucrat împreună în anul școlar trecut, cercetând ce înseamnă pentru ei astăzi Oradea. De asemenea, participă și trupa Teatrului Szigligeti. Pe baza unor documente de epocă reconstruim împrejurările apariției teatrului, atracția specială a Oradiei, mediul luminat al începutului de secol, influența grupului „Holnaposok” asupra întregii vieți literare maghiare. Prind viață personalități istorice precum Endre Ady, Gyula Juhász, Ákos Dutka, Tamás Emőd, care parcă stau și astăzi la o masă de cafenea, pe marginea teatrului. Spectacolul confruntă, „întâlnește” trecutul cu prezentul, caută răspunsuri la întrebarea ce putem face să readucem la viață trecutul, memoria și ce posibilități are astăzi comunitatea maghiară pentru a integra organic teatrul în viața lor de zi cu zi. Muzicieni: DOMBI DÁVID, TÓTH GÁBOR Elevi participanți: BARICZ MAYA, BELÉNYESI TAMARA, BERÉNYI DÁVID, BODONI-DOMBI ROZI, CZEGÉNYI PÉTER, EGERESI ENIKŐ, ERDEI DOROTTYA, FRANȚIU TAMÁS, GÁL HANNA, KÖRÖZSI ESZTER, MEGYASSZAI-BÍRÓ HANNA, MELEG NÓRA, MIKÓ VIVIEN, NAGY LÉDA, NAGY LILI, RÁCZ ÁDÁM, VAD ANDREA, VANCA-FODOR IMOLA, WAGNER JÚLIA

Scufiţa Roşie? Iar? Da! Au răspuns acestei întrebări zeci de generaţii de peste trei sute de ani, ce au trecut de la apariţia formei scrise (1697) semnate de Charles Perrault. De ce n-aş răspunde şi eu, mai ales că, recunosc, nu e pentru prima dată... (A fost prima mea încercare de a dramatiza o poveste în vederea punerii în scenă în teatrul de păpuşi). E cea mai cunoscută poveste din cultura lumii, a avut parte de diferite repovestiri şi rescrieri de către anonimi sau mari condeie ca: Fraţii Grimm (1812), Alphonse Daudet (1862), Ludwig Tieck (1800) în diferite formule literare – basm, poem, roman, tragedie... Cum puteam ocoli această comoară? Fiecare generaţie trebuie să-l întâlnească pe «lupul cel mare şi rău» şi pe frumoasa şi naiva «Scufiţă Roşie». Pentru că în viaţa reală fiecare a întâlnit sau a fost o «Scufiţă frumoasă şi naivă» sau un „lup mare şi lacom”... Interpretările diferite (folclorice, psihanalitice, religioase, feministe) date poveştii Scufiţa Roşie de-a lungul secolelor în funcţie de mentalităţile epocii respective arată că tema Scufiţa Roşie şi Lupul nu va fi epuizată prea curând...

Conceput ca un spectacol pentru toate vârstele, Degețica sau Căluțul Năzdrăvan este o producție de tip Music-Hall. Spectacolul plin de vitalitate și prospețime aduce la rampa intr-o lumina noua, vie și modernă, unul dintre cele mai îndrăgite titluri clasice pentru copii